1 Kings 17

Profetul Ilie anunță seceta

1Ilie tișbitul, unul dintre locuitorii Ghiladului, i-a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia stau, că nu va fi nici rouă, nici ploaie în acești ani decât la cuvântul meu“.

2Apoi, Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ilie, zicând: 3„Pleacă de aici, du-te spre est și ascunde-te lângă pârâul Cherit, care se află la est de Iordan. 4Vei bea apă din pârâu. Le-am poruncit corbilor să-ți asigure hrana acolo“.

5El a făcut potrivit Cuvântului Domnului: s-a dus și s-a așezat lângă pârâul Cherit, care se află la est de Iordan. 6Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața, și pâine și carne seara, iar el bea apă din pârâu. 7După o vreme însă, pârâul a secat, pentru că nu mai plouase în țară.

Ilie și văduva din Sarepta

8Atunci, Cuvântul Domnului i-a vorbit, zicând: 9„Ridică-te, du-te la Sarepta care aparține de Sidon și locuiește acolo! Iată, i-am poruncit unei văduve de acolo să-ți asigure hrana“. 10El s-a ridicat și s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetății, iată că acolo era o văduvă care strângea lemne.

El a strigat-o și a zis:

‒ Te rog, adu-mi puțină apă într-un vas ca să beau!

11Ea a plecat să-i aducă apă, dar Ilie a strigat-o și a zis:

‒ Te rog, adu-mi și o bucată de pâine în mâna ta!

12Ea a răspuns:

‒ Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că nu am pâine, ci doar un pumn de făină într-un ulcior și puțin ulei într-un vas. Dar iată, strâng acum două bucăți de lemn, apoi mă voi întoarce acasă și voi pregăti pâine pentru mine și pentru fiul meu, ca să mâncăm; după aceea vom muri.

13Ilie i-a zis:

‒ Nu te teme. Du-te și fă precum ai spus. Dar mai întâi fă din ceea ce ai o turtă mică pentru mine și adu-mi-o. După aceea vei face și pentru tine și pentru fiul tău, 14căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Făina din ulcior nu se va termina, iar uleiul din vas nu se va împuțina, până în ziua în care va da Domnul ploaie pe fața pământului“.

15Ea s-a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și astfel ea, Ilie și familia ei au avut de mâncare în fiecare zi. 16Făina din ulcior nu s-a terminat și uleiul din vas nu s-a împuținat, după Cuvântul Domnului rostit prin Ilie.

17După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. S-a îmbolnăvit atât de grav, încât n-a mai rămas suflare în el.

18Atunci ea i-a zis lui Ilie:

‒ Ce ai împotriva mea, om al lui Dumnezeu? Ai venit aici să-mi amintești nelegiuirea mea și să aduci moartea fiului meu?

19El i-a răspuns:

‒ Dă-mi-l pe fiul tău.

L-a luat din brațele ei, l-a dus în camera de sus unde locuia el și l-a așezat pe patul său. 20Apoi a strigat către Domnul, zicând: „Doamne, Dumnezeul meu, de ce ai adus această nenorocire peste această văduvă la care locuiesc, făcând ca fiul ei să moară?“. 21El s-a întins de trei ori peste copil și a strigat către Domnul, zicând: „Doamne, Dumnezeul meu, Te rog, fă ca sufletul acestui copil să se întoarcă în el!“. 22Domnul a ascultat glasul lui Ilie. Sufletul copilului s-a întors în el și, astfel, el a înviat.

23Ilie a luat copilul, l-a coborât din camera de sus în casă, i l-a dat mamei sale și i-a zis:

‒ Iată, fiul tău trăiește!

24Femeia i-a zis lui Ilie:

‒ Acum știu că ești un om al lui Dumnezeu, iar Cuvântul Domnului este adevăr în gura ta!